De-ar fi știut

De-ar fi știut atunci copacii Că umbrele 'și revarsă pe Trupul fără de cusur, Ar fi 'ncercat cu-acestea să-L îmbrace Și să-L ferească de-orice vânt de rău augur.

De-ar fi știut atunci bolta cerească Că jos, în a Ghetsemanilor grădină, Stă Mielul îngrozit de a păcatului lumii vină, Ar fi 'ncercat ca prin lumina ei să Îi vestească Că își dorește ea prețul cumplit să îl plătească.

De-ar fi știut că 'n a Ghetsemanilor grădină Stă Creatorul înălțând zguduitoare rugă, Cerul, ar fi ascuns a stelelor lumină Și 'ar fi încercat de-așa priveliște... să fugă.

De-ar fi știut atunci iarba grădinei Că picurii călduți ce-i simte atât de deslușit Sunt lacrimile de sânge ale Mântuitorului iubit Ar fi 'nălțat al ierbii fir ca să-I ia povara vinei.

De-ar fi știut el, greierașul, că Cel ce-i întrerupe cântul E Domnul, ce și-a lepădat ceresc veșmântul Și plânge-acum pentru-a fi iertat pământul, Ar fi muțit de teamă că Tatăl doar pe el o să-l asculte Și astfel, Hristosul, singur, durerea o s-o înfrunte.

Dar cum putu nepăsătorul om Să-și facă el neprețuitul somn Știind, că 'n noapte, Mielul pentru jerfă se alege Iar el, a doua zi, roadele bănești le va culege?

Dar cum putu el, omul, s-aleagă 'n loc de Jertfă Un pumn de bani, mult mai ușor decât o efă Când el știa că Hrist, Nazarineanul, Nu-i vinovat de ceea ce-l acuza dușmanul?

Dar cum poți tu, când știi că Mielul pentru tine Lăsat-a cerul cu riscul ca 'n păcat să se întine, Să treci cu nepăsare pe lângă jertfa de la cruce Și să ignori tu harul pe care-aceasta ți-l aduce?

Deci, dacă știi cât costă păcatul tău ascuns, Îndreaptă-ți privirea spre Mielul cel străpuns Și-acceaptă astăzi darul la cruce făurit, Dovadă de nepreț că El nespus te-a iubit.

G.C. (2 mai 2021)