Despre o copilărie

Eram destul de mică când m-am depărtat într-o clipită, De-a copilăriei vreme de Sus sortită Pentru cântec, pentru joc, Pentru vise cu miros de soc.

Și nu știam atunci că drumul pe care am pășit E cu sens unic până la sfârșit. Nu știam că acel cântec, acel joc, acel vis cu miros de soc Nu se va găsi la niciun magazin în stoc.

Eu doar vedeam că lumea e a celor mari Și nu găseam un sens 'nacei ani elementari. Părea că viața se trăiește când ești mare, Dar nu vedeam că ei erau cu toții 'mprejmuiți de tot felul de tipare.

Acum mă uit în urmă, dar doar în amintiri Și-mi vin în minte tot felul de sclipiri: De când era iarnă și omătul mai sus de genunchi trecea, De când era vară și ne jucam în ploaie până curcubeul apărea.

Și nu-mi spunea nimeni atunci Că la acele clipe mă voi gândi ore 'ndelungi. Și că spre viitor ai cum să te-arunci, Dar 'napoi în timp n-ai cum să ajungi.

Eu doar visam, lângă florile de soc, Că mare voi fi și voi lua de la iarmaroc Când voi vrea: o bucată de copilărie Și de rest, o roz pălărie.

Geanina Costaș (16 martie 2021)