Dă-i Lui

„ANYTHING: the prayer that unlocked my God and my soul” de Jennie Allen

---

Încă din copilărie am fost întrebați: 'Ce vrei să te faci când vei fi mare?', iar noi am început să ne gândim ce ne-am dori. Crescând am început să ne asumăm aceste dorințe, să le conturăm făcând tot felul de planuri și acționând în vederea împlinirii lor.

Dar dacă planurile noastre, planurile pe care atât de mult le-am șlefuit încât par realitatea, nu sunt în conformitate cu ceea ce Dumnezeu are în vedere cu privire la viețile noastre?

Dacă în loc de un job stabil și satisfăcător Dumenezeu vrea de la noi sacrificiu?

Avem exemplul lui Moise care, deși a fost instruit pentru a-l urma pe Faraon la tron și a devenit un puternic comandant militar al Egiptului, a ales să renunțe la acestea și a ales să răspundă chemării lui Dumnezeu.

Dacă în locul căminului pe care îl visăm Dumnezeu vrea de la noi o viață ce pare a fi una de nomad?

Avem exemplul lui Avraam care a fost chemat să renunțe la legăturile puternice pe care le avea cu patria și familia sa și să pornească către un pământ despre care știa doar din făgăduința lui Dumnezeu.

Dacă planul lui Dumnezeu ne va face cumva să suferim?

Avem exemplul lui Iov care a suferit nespus de mult din pricina faptului că îl iubea pe Dumnezeu și îi era credincios.

Dacă niciun vis de-al nostru nu se va împlini?

Având în minte răspunsul la aceste întrebări se ridică altele:

Cât de mult suntem dispuși să îi dăm lui Dumnezeu?

Cât de mult suntem dispuși să lăsăm în mâna lui Dumnezeu viitorul nostru?

Îl lăsăm pe Dumnezeu să preia controlul pe deplin?

Unui Dumnezeu a cărui inimă este la fel de statornică și iubitoare ca atunci când "a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viața veșnică" (Ioan 3:16), unui Dumnezeu care știe întregul trecut, prezent și viitor și unui Dumnezeu care te cunoaște "mai înainte ca tu să fi ieșit din pântecele mamei tale" (Ieremia 1:5) ești dispus să ii dai totul?

Ne considerăm niște administratori mai destoinici ai vieților noastre temporare decât Dumnezeul etern, atotputernic și atotștiutor care ne iubește cu o iubire veșnică?

Poate că în teorie e ușor de răspuns, însă în momentul în care ceea ce credem că e mai bine pentru noi nu se întâmplă începem să condiționăm predarea noastră totală în mâna Lui cu "dar"-uri. Și totuși, în realitate, nu știm ce e mai bine pentru noi acum și nici în viitor. Ceea ce știm e doar o impresie construită sub influența dorințelor noastre.

Îmi place o idee întâlnită în cartea "Anything: the prayer that unlocked my God and my soul" de Jennie Allen: "Trebuie să-I mulțumim lui Dumnezeu pentru ceea ce pare a fi bun în viața noastră și pentru ceea ce ni se pare a fi rău pentru că, în realitate, noi nu știm diferența".

Avem nevoie de alți ochi și de o altă inimă. Avem nevoie de ochi ce văd dincolo de ceea ce poate fi văzut și dincolo de ceea ce știm ca urmare a experienței pe care am căpătat-o trăind pe acest pământ. Avem nevoie de ochi care să vadă dincolo de temerile ce ne invadează viețile și dincolo de modul în care ne-am proiectat viitorul. Avem nevoie de ochi care să vadă, prin credință, viitorul măreț pe care ni L-a asigurat Tatăl ceresc prin jertfa Fiului Său. Avem nevoie de inimi noi care să tânjească după îndeplinirea planului Său în viața noastră indiferent de ceea ce acesta presupune. De aceea, „te sfătuiesc să cumperi de la Mine [...] doftorie pentru ochi, ca să-ți ungi ochii și să vezi” (Apocalipsa 3.18) și acceptă făgăduința din Ezechiel 36:26: „Vă voi da o inimă nouă și voi pune în voi un duh nou”.

„Fiule(/fiică), dă-Mi inima ta, și să găsească plăcere ochii tăi în căile Mele” (Proverbe 23:26) căci, așa cum spunea și misionarul creștin ucis de indienii Auca în timp ce încerca să îi evanghelizeze- Jim Elliot, „nu este nechibzuit cel ce renunță la ceea ce nu poate păstra pentru a câștiga ceea ce nu poate pierde".

Mă rog ca toți să răspundem asemenea apostolului Pavel: „dar lucrurile, care pentru mine erau câștiguri, le-am socotit ca o pierdere, din pricina lui Hristos. Ba încă, și acum privesc toate aceste lucruri ca o pierdere, față de prețul nespus de mare al cunoașterii lui Hristos Isus, Domnul meu. Pentru El am pierdut toate și le socotesc ca un gunoi, ca să câștig pe Hristos, și să fiu găsit în El, nu având o neprihănire a mea, pe care mi-o dă Legea, ci aceea care se capătă prin credința în Hristos, neprihănirea pe care o dă Dumnezeu, prin credință” (Filipeni 3:7-9).