Prin ochii Lui

---

Ce îţi vine în minte când te gândești la un măgar? E un animal neînsemnat sau inutil? Te gândești la lenea, stupiditatea, încăpăţânarea sau neascultarea lui?

Da, povestioarele sau diferitele expresii pe care le-am tot auzit în popor ne determină să atribuim unui măgar puține trăsături pozitive și multe altele peiorative. Cu toate acestea, în special în Africa și Asia, măgarii erau apreciați și indispensabili, ei fiind principalele animale folosite în purtarea poverilor sau tracțiune.

Importanța lor deosebită consta în simplul fapt că erau la îndemâna tuturor celor care aveau bani să intre în posesia lor, indiferent de statutul social, în timp ce caii, spre exemplu, erau rezervați armatei și claselor sociale privilegiate.

În Biblie, măgarii sunt cel mai adesea prezentați ca animale purtătoare de poveri, însă întâlnim și câteva exemple deosebite: "măgărița necuvântătoare, care a început să vorbească cu glas omenesc, a pus frâu nebuniei profetului" (Numeri 22:21-34, 2 Petru 2:16).

Totuși, doresc să îmi îndrept atenția către măgărușul pe care Isus l-a remarcat.

Isus se îndrepta spre Ierusalim cu sufletul zdrobit de povara pe care o purta. El era conștient de timpul scurt pe care îl mai avea pe acest pământ și suferea din cauza faptului că cei pe care atât de mult îi iubea nu înțelegeau misiunea Sa.

De asemenea, era conștient de profeția ce urma să se împlinească (Zaharia 9:9, Isaia 62:11) și de faptul că ucenicii, împreună cu locuitorii Ierusalimului, îi vor oferi o intrare triumfală în Ierusalim. Simțea că acest lucru va stârni și mai mult ura pe care cărturarii și fariseii i-o purtau.

Cu toate acestea, pe drumul către Ierusalim, Isus și-a îndreptat atenția către un "măgăruș" (Marcu 11:2). Ce a văzut Isus în el?

Pentru mulți poate că era un măgăruş inutil și disprețuit pentru faptul că, într-o perioadă în care munca lui trebuia să fie indispensabilă, pe el "n-a încălecat încă niciun om".

Poate că pentru mulți nici nu conta, dovadă faptul că atunci când ucenicii l-au luat și au spus că "Domnul are trebuință de el" "cei care stăteau acolo" nici nu au încercat să protesteze.

Era un măgăruş privit cu dispreț pentru că nimeni nu știa ce misiune sfântă avea de îndeplinit și ce scop înalt avea viața lui: să se păstreze neîntinat pentru a-l purta în spate pe însuşi Creatorul său şi Salvatorul lumii.

Scopul vieții lui fusese dezvăluit cu mult timp în urmă de profeți, însă doar Isus știa. Și ce onoare! Ce onoare ca El să cunoască scopul unei vieți și să afirme că pentru îndeplinirea planului său divin are „trebuință” de aceasta.

Acum îmi îndrept atenția către tine.

Poate te simți neînțeles, poate simți că viața ta nu are un scop precis, poate simți că nu ești suficient de bun sau nu ai nicio valoare, dar "oare nu ești tu cu mult mai prețios decât ele?". Nu ești tu cu mult mai prețios decât toate păsările cerului pe care Tatăl le hrănește (Matei 6:26) sau decât toate celelalte creații despre care Biblia spune că Tatăl se îngrijește? Nu crezi că Dumnezeu privește către tine și spune: Te-am ales pentru că te iubesc și pentru că am trebuință de tine? Nu crezi că ești mai mult decât crezi tu sau mai mult decât cred ceilalți despre tine?

Alege să te uiți nu "la ce se uită omul, (pentru că) omul se uită la ce izbește ochiul" (1 Samuel 16:7). Alege să te vezi așa cum te vede Dumnezeu- pentru că în ochii lui ai preț, El te prețuiește într-atât încât dă "oameni pentru tine și popoare pentru viața ta". (Isaia 43:4).

Alege astăzi să te privești așa cum te privește El și mâine vei avea curaj să răspunzi: „Domnul are trebuință de mine”.

https://youtu.be/oZvKJl1kK8g