micuțe gânduri

Despre o toamnă trecută

Pășesc pe patul de frunze căzute

Și așa-mi pare că se aude a inimi frânte.

CRAC, CRAC, CRAC

Eu mă opresc, și ele tac.

Mai fac un pas și încearcă să-mi spună:

Cum, căzând, visul lor a început să apună.

Mai fac doi și înțeleg deslușit,

Că pentru unii „căzând” înseamnă „sfârșit”.

De ce se spune „fall” la toamnă,

Când „a te îndrăgosti” tot asta înseamnă?

---

Ia soarele de toamnă și pune-l în suflet

Ca să-ți fie pentru la iarnă răsuflet.

---

De ce-ar fi nopțile atât de senine,

Precum nisipul mării, de stele fiind ele pline.

Când tot ce există e-o inimă goală,

Ce caută simțirea în bolta stelară?

Sclipesc dureros frânturi de „ce-ar fi?”,

Și pentru-o dorință lumina-și jertfi.

De parcă fiece stea încearcă a spune:

„E atât de simplu a se 'nfăptui o minune”.