un drum

Pe cărarea vieții tale

Te'ndreptai cu'n pas grăbit

Și-ai uitat atunci că 'n vale

Sta un Om, tare-obosit.

Obosit de drumuri multe,

De furtuni și uși trântite,

Împovărat c-acuma omul

E așa nepăsător față de Domnul.

Dar tu-ai uitat de ziua 'n care

El la uşă ți-a bătut

Și-a cerut, cu-n drag prea mare,

Sufletul tău abătut.

Ai uitat că El promisa:

"Mâine voi veni 'napoi,

Tu doar pregăteşte-ți casa

Şi o masa pentru doi" ?

Ai uitat că'n prag zărisei

O fărâmă de mişcare

După ce uşa închisei

Făr' s-asculți pe... oarecare?

Ai uitat că după somnul,

Tu ce-n noapte l-ai avut,

Ai simțit că vine Domnul

Într-un ceas necunoscut?

Uite, c-ai uitat de toate,

Şi la lucru te-ai grăbit

Crezând că oricum vei avea parte

De-al Său har nemărginit.

Dar tu nu L-ai cunoscut

Pe-Omul pribeag și abătut

Ce mii de ani la uși a așteptat

De om, înăuntru, să fie acceptat.

Nu ai văzut în zdrențele Sale

Decât niște lipsuri temporale,

Dar ele erau acoperământ

Pentru harul măreț ajuns pe pământ.

Căci acel Om ce stătea'n vale

Și-ades ieșea în calea ta,

Se pregătea să urce a Golgotei cale

Și să moară, pe cruce, pentru salvarea ta.

De-aceea, cât încă mai poți,

Primeste-L pe-Acel ce-așteaptă la porți.

Deschide-I ușa către inima ta

Și pregătește-I un loc în ea pentru a sta.

18 mai 2021