Unde ești?

Ascuns printre frunzele mari ale prefăcătoriei Simt un vânt puternic ce clatină până şi temeliile pietrei, Mă lovește apoi căldura unui foc năprasnic Și 'ncerc să mă ascund într-un tufiş cât mai dosnic.

Dar paşii mi se opresc din efemera-mi pribegire Atunci când aud un susur blând şi subţire, ce pare a fi ecoul unei întrebări cereşti: "Tu, omule căzut, unde eşti?"

Eu m-ascunsesem, căci al slavei veşmânt sfânt A dispărut când păcatului i-am deschis uşa pe pământ, Dar Tu, din veşnicii a toate ştiutor, De ce cauți răspuns la mine, cel mai de jos muritor?

Tu știi că eu sunt gol și am căzut, Că ale Tale porunci, pe deplin, nu le-am crezut Și plecându-mi urechea la ale păcatului miersoase cuvinte, M-am îndoit și-am mâncat din pomul oprit ce-mi era dinainte.

"Da, se-aude un glas din veșnicie, Eu te cunosc, Știu tot ce s-a'ntâmplat pe de rost, Dar, oricât de înșelat de cel rău tu ai fost, Mereu te voi căuta și-ți voi pune întrebarea Iar tu vei răspunde dacă vei dori salvarea".

Când ești căzut și simți că totul s-a sfârșit, Când de vina păcatului tău ești cu totul copleșit, Când vrei să te-ascunzi de orice rază de lumină Ce-ar putea s-arate lumii păcatul ce te întină, Oprește-te și-ascultă cum Tatăl, spre tine, primul pas El face, Cu haine noi căutând să te îmbrace. Tu doar răspunde întrebării "Unde ești?" Și-acceptă darul fără plată pe care îl primești.

G. C. (2 aprilie 2021)

"Cred că a fost o predică despre Evanghelie în cele două cuvinte divine, în timp ce ele străbăteau desișul tufișului și ajungeau cu o puternică rezonanță la urechile fugarilor (Adam și Eva): <<Unde ești?>> Dumnezeul tău nu este dispus să te piardă. El a ieșit să te caute, așa cum curând după aceea El a plănuit să vină în persoana Fiului Său, nu doar să te caute, ci și să salveze ceea ce acum este pierdut". Charles Spurgeon, 'The Treasury of the Bible', 1962, Olt Testament, vol. I, p.11