încotro ‽

De ceva timp mi se tot zbătea inima

Așa că i-am dat drumul să văd unde se duce.

Credeam că se va opri la ceea ce aveam în faţă-

cărți ce povestesc din a trecutului viaţă,

Dar ea a fugit mai departe.

Izbind uşa puternic într-o parte,

A coborât scările și a iesit în stradă,

Bucuroasă de parcă ar găsi vreo paradă

de trăiri,

împliniri,

oameni dragi cu rafaelo 'n desagi

sau vreo rețetă de "Cum de la responsabilități să te sustragi".

N-a găsit însă nimic pe-acolo,

Doar câteva maşini ce-şi aşteptau şoferii

Şi nişte ţânci ce se bucurau de pauză cucerind imperii:

"Ţară, ţară vrem ostaşi!"

"Ţi-aş da eu, dacă din simpla-ţi fericire-mi laşi".

Neprimind niciun răspuns de la ţâncul

Ce a crezut că tanti vrea să-i strice jocul,

Inima mi-a rămas nehotărâtă 'n drum,

Probabil așteptând ca tot eu s-o îndrum

Ea neștiind dacă să o ia la stânga sau la dreapta,

Dacă să-mi asculte strigătul sau șoapta.

Şi chiar de nu-i corect, eu îi strigam să alerge 'nainte,

Să 'ntoarcă spatele zilelor în trecut înţepenite.

Eu o lăsasem să plece sperând că va fugi cu braţele deschise spre 'nainte,

Dar ea avea picioarele în trecut încremenite.

Aş fi vrut ca trecutul, trecut să rămână

Și să se bucure de prezentul mult mai la 'ndemână,

Dar ea credea că în trecut e mai bine de trăit

Oamenii pe care îi cunoști fiind mai ușor de iubit.

Nici nu aveam puterea să-i spun ce să facă,

Dacă să-și mențină opinia sau să tacă,

Așa că m-am gândit că mai bine-i este lângă mine-

Trăind împreună fiecare zi așa cum se cuvine.

Decât să credem că zilele de "ieri" au fost mai bune,

Iar pentru mâine toate grijile să se adune,

Mai bine luăm fiecare zi din prezentul

Și-o trăim frumos, cu tot devotamentul.

G.C.